Cutremurul din 4 martie 1977

Ora, magnitudinea și adâncimea

Cutremurul a început vineri, 4 martie 1977, la ora 21:21:54, ora României (19:21:54 UTC), după catalogul ROMPLUS al INFP. De aceea, cele mai multe surse îl dau la ora 21:22.

Magnitudinea e dată diferit, după metoda de calcul:

• Mw 7,4 în catalogul INFP, institutul care monitorizează cutremurele din România;
• 7,2 pe scara Gutenberg-Richter, pe pagina INFP a sistemului de alarmare seismică și în monografia din 1982 a cutremurului;
• Mw 7,5 în baza de date NOAA și în mai multe lucrări de inginerie seismică.

Diferențele sunt obișnuite și sunt explicate în ghidul despre scara Richter.

Focarul a fost în zona seismică Vrancea, la 45,77° nord și 26,76° est, la aproximativ 94 km adâncime, după INFP. Alte estimări dau între 89 și 109 km. Cutremurul s-a produs în nivelul superior al zonei active de sub Vrancea, la fel ca cel din 1990.

Intensitatea a fost de gradul VIII MSK pe o zonă mică de la curbura Carpaților și de gradul VII pe suprafețe mari spre sud-est și nord-est. Bucureștiul, Iașiul și Zimnicea au fost „insule” de gradul VIII, deși erau departe de epicentru.

Bilanțul

Datele sunt cele publicate în 1978 în Bulletin of the Seismological Society of America și folosite de cercetătorii Emil-Sever Georgescu și Antonios Pomonis. În 1977, autoritățile au anunțat cifre rotunjite: 1.570 de morți și 11.300 de răniți. Aproape 90% dintre morți au fost în București.

Rapoartele guvernamentale din 1978, ținute multă vreme secrete, numără 32.897 de locuințe prăbușite sau demolate, 34.582 de familii rămase fără casă și 763 de unități industriale afectate. În total, 742.259 de locuințe au fost prăbușite sau avariate, aproximativ 12% din locuințele țării. Un raport al Băncii Mondiale din 1978 a estimat pagubele la 2,048 miliarde de dolari, din care 70% în București.

În afara Capitalei, cele mai multe victime au fost în Dolj (41 de morți, dintre care circa 30 la Craiova), Teleorman (20) și Prahova. La Plopeni s-a prăbușit un cămin de muncitori din zidărie, unde au murit între 30 și 60 de oameni. La Zimnicea au fost distruse sau avariate aproximativ 80% dintre clădiri, dar au murit 5 oameni: casele tradiționale, joase, s-au stricat fără să facă multe victime.

Ce s-a întâmplat în București

În București s-au prăbușit 28 de clădiri. Cele mai multe erau blocuri interbelice din beton armat, de 7 până la 14 etaje, proiectate doar pentru propria greutate, nu și pentru cutremur. S-au prăbușit 19 astfel de blocuri de locuințe și 3 clădiri publice: Ministerul Metalurgiei, Facultatea de Chimie și un centru de calcul. Au căzut parțial și două blocuri mai noi: blocul OD16 de pe bulevardul Păcii, construit în 1974, și Blocul 30 de pe Ștefan cel Mare, construit în 1962.

Printre locurile cunoscute ale dezastrului sunt blocul Scala, grupul de blocuri de pe strada Ion Ghica, printre care blocul Colonadelor, unde a murit actorul Toma Caragiu, blocul Dunărea, prăbușit parțial, clădirile de birouri Nestor și Carpați și Hotelul Victoria.

Arhivele Ministerului de Interne, studiate de Georgescu în 2018, arată că 1.110 dintre morții din București au fost găsiți în cele 23 de clădiri de locuit prăbușite. În blocurile vechi prăbușite a murit aproximativ jumătate dintre cei aflați înăuntru. 201 dintre victime nu au putut fi identificate și au fost îngropate la cimitirul Domnești.

De ce a lovit atât de tare Capitala

Înregistrarea cutremurului făcută la INCERC, în nord-estul Bucureștiului, a arătat o mișcare a terenului mai puternică decât prevedea normativul de proiectare din 1970. A fost și una dintre primele înregistrări din lume cu o componentă importantă de mișcare lentă, cu perioadă lungă. Așa au înțeles inginerii de ce s-au prăbușit mai ales blocurile cu multe etaje. Multe dintre blocurile interbelice fuseseră avariate și la cutremurul din 10 noiembrie 1940.

Primele zile

Nicolae Ceaușescu era într-o vizită în Africa. S-a întors a doua zi și, pe 5 martie, a decretat starea de necesitate. Conducerea partidului s-a reunit aproape zilnic în primele două săptămâni.

Căutarea supraviețuitorilor a fost grea: 23 dintre clădirile prăbușite erau blocuri de locuințe pline, cu între 15 și 89 de apartamente, iar în câteva cazuri molozul a luat foc. România a primit ajutor din 55 de țări și de la 12 organizații internaționale. Au venit și echipe de seismologi din mai multe țări, iar Universitatea din Karlsruhe a adus stații seismice mobile, după ce aproximativ o treime din aparatele Institutului de Geologie și Geofizică fuseseră pierdute.

Pe 9 martie, conducerea a cerut ca reparațiile să fie terminate până la 1 mai, adică în 45 de zile.

Zgomotul cutremurului din 1977

Mulți caută „zgomotul cutremurului din 1977”. Singura înregistrare audio considerată autentică a fost făcută de magnetofonul din sala de concerte a Radioteleviziunii Române. Înregistrarea circulă și azi pe internet, iar în noiembrie 2022 a fost prezentată greșit, pe o pagină de Facebook, ca fiind zgomotul unui cutremur recent.

Efecte în Bulgaria și Moldova

În Bulgaria, orașul Șiștov, de pe malul Dunării, în dreptul Zimnicei, a fost cel mai afectat. Acolo au murit 120 de oameni și au fost aproximativ 165 de răniți, mai ales la prăbușirea a patru clădiri. În Republica Moldova de azi, atunci parte a URSS, au murit 2 oameni.

Ce s-a schimbat după 1977

Un cod de proiectare nou. Normativul de proiectare antiseismică P100-78 a fost aprobat în iunie 1978, pe baza lecțiilor din 1977 și a înregistrării de la INCERC. A urmat o variantă îmbunătățită în 1981, apoi edițiile din 1992, 2006 și 2013. Ministerul Dezvoltării a pus în consultare o ediție nouă, P100-1/2025. Inginerii se așteaptă ca blocurile construite după 1977 să aibă o probabilitate mult mai mică de prăbușire.

Reparații în loc de consolidări. Potrivit scrisorilor inginerului Gheorghe Ursu, difuzate de Radio Europa Liberă în 1979, din iulie 1977 regimul a impus reparații locale în loc de consolidarea clădirilor avariate. Multe blocuri interbelice din București sunt folosite și azi, iar consolidarea lor rămâne o prioritate, spun Georgescu și Pomonis.

Bulina roșie. Clădirile sunt expertizate și încadrate în clase de risc seismic, de la I la IV. În București, clădirile cu bulină roșie sunt în clasa I, adică în pericol de prăbușire totală sau parțială la un cutremur mare. Lista clădirilor expertizate din Capitală e publicată de AMCCRS. DSU atrage atenția că reabilitarea termică nu înseamnă consolidare și nu face o clădire mai sigură.

DSU amintește că 1977 a fost ultimul cutremur major din România și că, deși momentul nu poate fi prezis, un alt cutremur mare va veni. Pașii de pregătire sunt în ghidul Ce faci în caz de cutremur. Celelalte cutremure mari sunt pe pagina cutremure istorice, iar cutremurele recente din Capitală pe pagina Bucureștiului.

Surse

1. INFP: catalogul ROMPLUS al cutremurelor din România
2. INFP: Despre cutremure, seismicitatea României
3. INFP: Sistemul de alarmare seismică REWS, descriere
4. DSU, fiipregatit.ro: Despre cutremure în România
5. Georgescu și Pomonis (2008), The Romanian earthquake of March 4, 1977 revisited, 14WCEE
6. Georgescu și Pomonis (2012), victimele cutremurelor vrâncene din 1940 și 1977, 15WCEE
7. Georgescu (2018), noi date de arhivă despre cutremurul din 1977, CNIS
8. NOAA NCEI: baza de date a cutremurelor semnificative
9. AICPS: prescripții pentru proiectarea seismică în România, 1945-prezent
10. MDLPA, e-consultare: proiectul codului de proiectare seismică P100-1/2025
11. AMCCRS București: lista imobilelor expertizate tehnic
12. Factual.ro: înregistrarea audio din 1977